Cartea a treia din seria young adult “Instrumente Mortale” muta actiunea din New York in Alicante. Pana acum s-a pastrat cadrul urban, insa pentru confruntarea finala cu Valentine trebuia sa mergem in locul de bastina al tuturor Shadowhunterilor.
Povestea a fost foarte bine spusa de data asta, poate doar putin previzibila. Iar faza cu Clary-Jace frati a fost cat se poate de enervanta. Dar la final scapam de acest fir narativ. Probabil in urmatoarele 3 carti (mai sunt 3!) or sa apara alte probleme pentru care cei doi nu pot fi impreuna, insa nimic care sa ma trimita cu gandul la Lannisteri.
Personajul care nu a fost enervant de data asta e Simon – si-a luat in sfarsit roulul de “prietenul cel mai bun si atat” in serios. Si chiar a avut parte de propriul lui triunghi, cu Isabelle si Maia. Bine, cred ca toti cititorii o prefera pe Izzy.
Alec, la randul lui, s-a dezvoltat mult, si-a infrant fricile si le-a spus parintilor sai adevarul. Nu in cel mai frumos mod posibil, dar tot e ceva. Mie relatia dintre el si Magnus Bane mi se pare destul de dubioasa, Magnus are o varsta foarte inaintata totusi.
Luke a fost genial in partea a treia, un adevarat erou si, vrand-nevrand, liderul celor aflati impotriva lui Valentine.
Clary a inteles in sfarsit ce poate face si si-a folosit din plin abilitatile nou descoperite. Jace, pe de alta parte, a suferit in tacere mai toata cartea. Ma bucur ca lucrurile se termina oarecum bine pentru el, insa presimt ca nu o sa o lase chiar asa in ceea ce-i priveste pe parintii lui.
Iau o pauza inainte sa incep urmatoarele 3, dar nu o sa ma tina prea mult. Enjoy!