Animatia parea o idee extraordinara din trailer si, in ziua de azi, e OK sa te astepti sa fii dat pe spate de un film de desene animate. Dar…dar am fost dezamagita. Filmul e destul de copilaros, iar ideea de baza e munca in echipa si faptul ca e OK sa fii trist din cand in cand.

Riley (Kaitlyn Dias) are 11 ani si lumea ei tocmai a fost intoarsa pe dos cand parintii ei (Diane Lane si Kyle MacLachlan) s-au hotarat sa se mute in alt oras: casa noua, scoala noua, prieteni noi…inteleg de ce poate fi traumatizant.

Cele 5 emotii din mintea ei incearca sa faca fata situatiei. Joy (Amy Poehler) este liderul lor autoritar si destul de enervant. E ca fata aia super populara care nu oboseste niciodata si nu refuza nicio invitatie. Lasa-ma sa zac pe canapea macar o zi!

Sadness (Phyllis Smith) nu este lasata niciodata sa fac nimic, Riley trebuie sa fie in permanenta vesela. Insa e din ce in ce mai greu avand in vedere evenimentele recente, iar confruntarea dintre Joy si Sadness le trimite pe amandoua in alta parte a creierului. La comanda raman celelalte trei emotii (sentimente?): Fear (Bill Hader), Disgust (Mindy Kaling) si Anger (Lewis Black).

Evident, lucrurile nu merg foarte bine pentru Riley, asa ca Joy si Sadness se grabesc sa isi gaseasca drumul inapoi, plimbandu-se prin diferite parti ale mintii. Mintea plina de orase din bomboane a unui copil de 11 ani…mult prea multe culori pastelate pentru gustul meu.

Oricum, filmul a fost un succes si nu am auzit pe nimeni sa il critice, asa ca poate o sa va placa. Enjoy!